Scoala Gimnaziala Valea Moldovei

Educaţia este ceea ce ne ramâne după ce am uitat tot ce-am fost învăţaţi.”  Albert Einstein

"Cetind istoricul liceului „Ştefan cel Mare" din Suceava, publicat de mult regretatul profesor Dr. Euseb Popovici, am reţinut unele date pe care cred că nu e de prisos să le redau în toată originalitatea lor, în această monografie.

Prof. Dr. Euseb Popovici spune în lucrarea sa, tipă­rită de editura societăţii „Şcoala Română" din Suceava în anul 1935, că la anexarea Bucovinei la Austria în anul  1775, şcoala bucovineană înfăţişa cinci tipuri de şcoli rămase din aşezămintele culturale ale Moldovei din veacul al XVIII-lea şi anume:

I. Şcoalele domneşti din ţinuturile Cernăuţi, Siret, Câmpulungul moldovenesc, Câmpulungul rusesc şi Suceava, cari toate se întreţineau din contribuţia preoţilor (dajdia şcoalelor);

II. Şcoala episcopală din Rădăuţi, în care se creşteau, înainte de toate, preoţii;

III. Şcoalele mănăstireşti în care călugării cu ştiinţă de carte, împărtăşiau ştiinţa lor în limba română şi cea slavonă, începând cu ceaslovul şi psaltirea, mai mult vii­torilor călugări decât particularilor;

IV. Şcoalele bisericeşti de pe lângă bisericile paro­hiale din oraşe şi sate, dacă nu existau scoale domneşti, în care învăţământul nu era obligator, ci se preda de preotul sau cântăreţul bisericesc, pentru o mică plată, numai celor doritori de învăţătură, şi

V. Şcoalele particulare ce se înfiinţau de către  „das­călii ambulanţi".

În toate aceste scoale învăţau carte numai copiii bo­ierilor, mazililor şi preoţilor. Ţăranilor nici prin gând nu le trecea să-şi trimită copiii la şcoală. Mulţi dintre cei 197 de boeri şi mazili câţi erau în Bucovina îndată după ocuparea ei de către austriaci, nu ştiau scrie şi ceti.

Dacă aceasta era situaţia culturală în cele mai importante centre ale Bucovinei, e lesne de închipuit în care hal de incultură se găsea populaţia dela sate, mai cu seamă în satele izolate cum a fost totdeauna comuna Valea-Seacă.

 De-abia în 15 Septembrie l886 stăpânirea austriacă s'a învrednicit să înfiinţeze şi în comuna Valea-Seacă o şcoală primară, cu o singură clasă. Clădirea acestei scoale era construită din lemn, în colţul toloacei comunale, destul de înaltă, spaţioasă şi cu ferestrele mari şi lumi­noase. Ea avea pe lângă sala de învăţământ, locuinţă pentru învăţător şi o cămară mică şi complect întunerică, ce servea pentru încarcerarea copiilor obraznici şi neascul­tători, învăţământul se ţinea de un singur învăţător, îna­inte şi după masă. Nu ştiu cum se aplicau metodele pe­dagogice pe vremea aceea. Ştiu însă din experienţă proprie, că dacă vreun copil de şcoală eşea din cuvântul învăţătorului, vai şi amar era de coastele sale. Varga, care era totdeauna în clasă, constituia adevărata „uni­tate de măsură" pe pielea copiilor neascultători.....

Datorită acestor metode „pedagogice" copiii erau ascultători şi învăţau carte. Marele număr de intelectuali eşiţi din modesta şcoală primară din Valea-Seacă, constitute dovada cea mai concretă. Astăzi lucrurile stau cu  totul altfel: învăţătorul n'are voie să atingă cu varga pe vreun copil de  şcoală, — oricât de obraznic şi neas­cultător ar fi el, — altfel părinţii unei astfel de „odrasle" incorigibile sar ca muşcaţi de şarpe contra învăţătorului.... Este adevărat însă, că programa analitică a învăţământu­lui primar nu era atât de încărcată ca cea de azi. Pe-atunci se învăţau în şcoala primară lucruri mai puţine,   dar se învăţau mai bine.....

          Cel dintâi învăţător care a aprins lumina învăţăturii de carte obligatorie în comuna Valea-Seacă, a fost mult regretatul director şcolar Mihail Paşcan. El s'a născut la 25 Martie 1866 în comuna Ilişeşti, judeţul Suceava şi a murit în primăvara anului 1931 în comuna Ciocăneşti, cătunul Botuş din judeţul Câmpulung."

"Mulţumită unirii ce a existat între conducătorii fireşti ai comunei Valea-Seacă, progresul cultural, econo­mic şi social din această modestă comună poate fi luat ca exemplu de către multe comune rurale şi urbane din judeţul Câmpulung. Stabilitatea primarului a jucat însă un mare rol in viaţa economică a comunei, înainte de răz­boiul mondial. În cei şaptesprezece ani cât a fost primar al comunei Valea-Seacă, fruntaşul gospodar Nicolae Ciurlă a clădit două edificii şcolare ce constituesc azi mândria comunei. Acest vrednic gospodar moare însă, la 22 Iulie 1913, în vârstă de numai 56 ani, lăsând un gol printre gospodarii fruntaşi ai acestei comune....."

Timu, D., (1939),  Monografia comunei Valea –Seacă din judeţul Cîmpulung, Tipografia Societăţii   „Şcoala Română” Cîmpulung Moldovenesc, pg,.30,31,32, 39