Scoala Gimnaziala Valea Moldovei

Educaţia este ceea ce ne ramâne după ce am uitat tot ce-am fost învăţaţi.”  Albert Einstein

BELEAGĂ GEANINA sau DRUMUL UNEI CAMPIOANE !
26.12.2016

          Beleagă Geanina - elevă a Școlii Gimnaziale Valea Moldovei - a fost selecționată la vârsta de 13 ani de C.S.M. Suceava pentru canotaj. 

        Antrenată la C.S.M .Suceava de Ion Despa şi Vasile Avrămia. sportiva a fost selecţionată pentru loturile naţionale ale României dela 13 ani şi a fost timp de 6 ani sportiva clubului fanion al judeţului Suceava. În afară de multiplele titluri de campioană naţională de juniori şi tineret, Gianina Beleagă este dublă campioană mondială şi europeană. Performața cea mai de seamă a fost calificarea la JO de la Rio de Janeiro din 2016.

       La insistențele foștilor profesori de la școala din Valea Moldovei, sportiva, a acceptat să „își spună povestea” într-un cadru larg, pe 26 decembrie, la Școala Valea Moldovei, într-un cadru organizat de prof. Fedorovici Mihai și prof. Donisă Marius Ciprian. La întâlnire au participat, elevi, părinți, primarul comunei - Moroșan Constantin, cadre didactice, prieteni ai sportivei.

PREZENTAREA SPORTIVEI
CONFIRMAREA
REALIZĂRI

JOCURILE OLIMPICE 2016

LA ȘCOALA ... DUPĂ ANI

EXPOZIȚIA NUMISMATICĂ A ȘCOLII GIMNAZIALE VALEA MOLDOVEI
- EXPOZIȚIE ȘCOLARĂ UNICAT ÎN JUDEȚUL SUCEAVA-

Proiect demarat în septembrie 2016 de prof. Fedorovici Mihai în colaborare cu Consiliul Elevilor.

Scopul proiectului este de a apropia elevii de istorie, geografie, tehnologie etc. prin studiul monedelor.

Numismatica (gr. numisma și lat. nummus, i sau nomisma, atis - monedăban) este știința auxiliară a istoriei având drept obiect de cercetare tipurile de monede, descrierea lor, descifrarea legendelor, materialul din care sunt monedele confecționate, raporturile dintre diferitele categorii de monedă, circulația monetară, alcătuirea Corpusurilor de monede, evoluția sistemelor monetare dispărute. O ramură a numismaticii, medalistica se ocupă cu studiul medaliilor.



Despre monede ...............

Minciuna este o monedă falsă cu o viteză de circulaţie mai mare decât adevărul, care este moneda autentică.

aforism de George Budoi

Viaţa e ca o monedă: o poţi cheltui cum doreşti, dar doar o singură dată.

citat din Lillian Dickson

Toate monedele au două feţe. Unii dintre proprietarii lor, de asemenea.

aforism de Hasier Agirre

Moartea - singura monedă de schimb între mine şi Dumnezeu.

Teodor Dume

A existat o perioadă când pantalonii mei erau aşa de subţiri încât puteam să mă aşez pe o monedă şi să spun dacă e cap sau pajură.

citat clasic din Spencer Tracy

CROSUL TINERETULUI

01.10.2015 - Ediția I

CROSUL TINERETULUI

01.10.2015 - Ediția I
Felicitări tuturor participanților....dar mai ales câștigătorilor!!!
Concursul a fost unul reușit din toate punctele de vedere și am celebrat așa cum se cuvine Ziua Sportului Școlar!!!
Mulțumesc tuturor celor care au pus „umărul” pentru ca totul să decurgă în cele mai bune condiții ( Fedorovici Mihai - Director, Floriștean Costel - profesor educație fizică, Geamăn Lucian - bibliotecar, Oanea Iuliana - profesor matematică, Romanescu Adam - profesor biologie, Vasilovici Mariana - administrator, Popescu Gina - asistent medical, Poliția Locală, Catargiu Cristiana - VI C, Simeria Mariana - VI C, Marcu Andreea - VI C, Toplicean Gabriela - VI C și Negrea Larisa - VIII A.

LANSARE DE CARTE - ,,PORTRETE” - de Ioan Velehorschi
Şcoala Gimnazială Valea Moldovei - 25 septembrie 2015

RECENZIE

 

         ,,PORTRETE” este o carte cu o încărcătură emoţională foarte puternică care îndeamnă cititorul încă din primele pagini la meditaţie şi reflecţie personală. Se ştie că orice carte vorbeşte despre autor, aşadar ,,Portrete” ne prezintă un autor melancolic, dar cu o personalitate puternică care îşi pune amprenta asupra scrisului. Şi scrisul e ,,mai întâi o discuţie avută cu lucrurile concrete ale vieţii”. Se vede clar că unele dintre persoanele foarte dragi autorului şi care nu mai sunt în lumea noastră s-au păstrat foarte vii în amintirea acestuia, pentru că aşa cum spunea Vasile Dâncu: ,,Viaţa tuturor este o sumă de poveşti, diferenţa dintre noi este că unii îşi pot aminti şi pot împărtăşi poveştile lor, iar alţii nu.”(,,Viaţa, poveştile şi moartea”).

           Formula cu care debutează capitolul I ,,Glasul din adâncuri”, ,,Mai stai…” ne transmite dragostea autorului pentru mama, icoana vie a copilăriei acestuia, pe care o compătimeşte pentru faptul că nu a avut parte de o viaţă uşoară, ci dimpotrivă a fost supusă la munci grele încă din copilărie, urmând doar şapte clase întrucât părinţii nu aveau bani pentru a-i purta la şcoală.

            Nu întâmplător autorul foloseşte adresarea directă, ci din dorinţa de a transmite cititorului un mesaj, de a-i oferi o lecţie de viaţă ca aceea de a preţui clipele pe care le trăim alături de cei dragi:

,,Ştiu, vei spune că fericirea este ceva abstract, ceva care te face să trăieşti în alt spaţiu, în altă lume, fără griji, fără necazuri, fără boli, fără ură, fără lipsuri, având o stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină. Dar, până la urmă, toate astea sunt relative pentru că în viaţă, în drumul acesta către moarte, poţi întâlni, deodată sau pe rând, toate relele pământului scăpate din cutia Pandorei, şi că momentele de fericire alternează cu cele de tristeţe, de durere, de necaz, de melancolie, de saturaţie de viaţă.”

            Capitolul I ,,Scrisoare tatălui meu” trădează sinceritatea autorului care simte nevoia să-şi descarce sufletul, dar nu neapărat din dorinţa de a-şi critica tatăl, ci mai mult pentru a trage un semnal de alarmă cititorului: ,,eu scriu gândindu-mă că poate această scrisoare, până la tine, va fi citită şi de alţii care vor trage ceva învăţăminte, sau vor încerca să vadă cum apare un om în întregul lui, cu calităţile şi defectele lui.”

             Întrebarea aparent retorică ,,De unde vii, fericire?” şi care dă titlul capitolului al III-lea îşi găseşte în final răspunsul. Fericirea se datorează celei cu care şi-a unit destinul, fiinţei iubite, în faţa căreia şi-a deschis inima şi a adăpostit-o în ea pentru totdeauna.

Descrierea metaforică de la început ,,Când te privesc mi se pare că eşti tot pasărea singuratică pe care am văzut-o cândva, aceeaşi stea care mi-a luminat drumul într-un moment în care-mi pierdusem busola şi navigam pe furtună” se completează cu descrierea artistică din final ,,De-atunci multe zăpezi au trecut peste tine şi te-au albit pe la tâmple, iar crivăţul de miază-noapte ţi-a mai săpat pârâiaşe pe obraz, definind cu alte cuvinte FERICIREA.

                                                      Prof. TIMU MIHAELA CRISTINA